Lumea fără publicitate?

Băi, e greu. Nu zic că imposibil, dar să încerci să creionezi o lume fără anunțuri de mică publicitate într-o lume în care reclama este totul, ar însemna să te întorci în anticul Sumer și să pornești cu evoluția într-o direcție total opusă celei cunoscute, după care, tragi o fugă până în China unde să faci tot posibilul să împiedici aparitia banilor.  Apoi, singurul lucru care îți mai rămâne de făcut este să aștepți câteva mii de ani să vezi cum arată lumea fără mica publicitate. Asta dacă ai noroc..

În fine, m-am tot gândit la treaba asta și tot ce mi-a ieșit mie din acest exercițiu de imaginație a fost o concluzie: lumea fără anunțuri de mică publicitate ar fi o lume plină de oportunități ratate, plină de târguri, bâlciuri și comiși voiajori. O lume tristă, în care, totuși, ar fi încă de actualitate meseria de herald. Știți voi, ăia de se opreau în intersecții și strigau: Luuume, luuume!!!

Acum ceva vreme am citit un articol tare fain despre anunțurile de altădată și mă gândeam atunci să scriu și eu ceva legat de experiența mea cu mica publicitate. N-am făcut-o…În fine, hai să exemplific prin câteva întâmplări personale cum stă treaba cu anunțurile publicitare. Ăștia mai tineri, probabil, habar nu aveți că în România încă există un ziar dedicat exclusiv anunțurilor publicitare destinat atât persoanelor fizice cât și celor juridice ce continuă să apară începând din anul 1990. Asta în condițiile în care internetul a cam îngropat presa scrisă. Știu, e simplu cu internet, am și eu, dar… Anunțul Telefonic încă rezistă pe o piață saturată. Nu-i panică, s-a adaptat vremurilor, există și varianta on line începând cu 1996.

Anuntul Telefonic din luna iunie 1991-Ediție Specială TIBCO(am fost la TIBCO 91 împreună cu tata)
Anuntul Telefonic din luna iunie 1991-Ediție Specială TIBCO(am fost la TIBCO 91 împreună cu tata) Sursă foto:adevarul.ro

Bun, simplul fapt că „pe vremea mea” (mamă ce-mi place asta) Anunțul Telefonic exista, îngreunează tentativa mea de a-mi imagina o lume în care conceptul de anunț publicitar nu există. Tocmai din acest motiv am să zic câteva cuvinte despre importanța unui astfel de ziar.

După cum zicea si Thomas Jefferson, cea mai sincera scriere dintr-un ziar se regăsește la rubrica de anunțuri. Că e sau nu așa, nu știe decât vânzătorul, iar cumpărătorul află abia după ce se perfectează tranzacția, concluziona Jeff.

E, de treaba asta m-am lovit eu în 1997. Proaspăt absolvent de școală profesională m-am gândit că ar cam fi timpul sa devin stahanovist. Cum tot ce exista în materie de locuri de muncă în Bucureștiul acelor vremuri imemoriele se regăseau într-un singur loc, m-am apucat să răsfoiesc în cautare de job. Nu aveai nevoie de prea multe, o cartelă de telefon public, un pix și Anunțul Telefonic. Restul, la fel ca acum…mă recomandă vocea și talentul. Bine, eram talentat în tinichigerie și vopsitorie auto, dar mai aveam loc de creștere și cel mai bine faci lucrul acesta prin exercițiu. Dacă mai e și plătit, cu atât mai bine…

Și uite așa, am tot sunat și m-am programat pe la diverse firme. Încă existau Atelierele Grivița…or mai exista și azi, nu știu. Un lucru este cert, oamenii de acolo chiar m-au angajat. Și nu oricum, cu probă de lucru, carte de muncă, alea-alea…Proba de lucru a constat în alegerea unei portiere de Dacia 1310 dintr-o pubelă și trecut la treabă. N-a prea contat că respectiva portieră fusese lovită concomitent de două tancuri și ceva camion greu. Trebuia îndreptată, chituită, vopsită. Rezolvat repede, lumea mulțumită. Așa mi-am început prima zi de muncă într-un service auto…pentru asta mă pregătisem.

Revenind la Jefferson, treaba a fost de scurtă durată, după câteva zile a trebuit să mă prezint la Secția Autobuze. Acolo se recondiționau vechiile ITB-uri. Se desfăcea tot ce înseamnă tablă, se peria rugina…pe mine m-au pus la o presă imensă, făceam treptele acelea din tablă striată. Cum nu visam să fac carieră în trepte de autobuz, mi-am luat traista în băț, m-am oprit la primul chioșc de ziare de unde am cumpărat din nou Anunțul Telefonic și…am recuperat din oportunitățile alea de ziceam mai sus că ar fi fost ratate din lipsă de mică publicitate. Nu m-am mai angajat, m-am făcut samsar de mașini…Cumpăram de la mica publicitate mașini vechi, le recondiționam și la ziar cu ele. Doi ani și ceva am fost unul dintre cei mai fideli cititori ai Anunțului Telefonic.

Acest articol participa la Spring SuperBlog 2019.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top