În ultima perioadă am lăsat-o mai moale cu consumul de alcool. Chiar vă recomand câte o pauză. Dar azi, cum bătea soarele frumos în geam, am zis să invoc venirea vrerii și să dau cep la o sticlă de gin. Și mi-au căzut ochii pe o sticlă de gin Tanqueray.Nu-s neapărat fan dar dacă tot am primit anul trecut de ziua mea sticla asta cadou, am zis că e un moment bun să mă apuc de ea.
Nu știu dacă are sens să fac un review la ginul ăsta, e prea comun și eu, când mai scriu despre gin scriu despre unele pe care nu le găsești în toate barurile. La capitolul calitate/preț zic că ginul Tanqueray stă bine, cred că e un gin convenabil și, chit că îl iei pentru tine, nu dai greș cu el. E un gin clasic, un London dry cu bază pă ienupăr, așa cum îi stă bine unui gin. Ginul Tanqueray este o marcă ce aparține Diageo, o multinațională alcoolică ce deține o mulțime de alte mărci de băuturi prin întreaga lume. Adică, pe românește, compania are o cotă de piață imensă. Nu de alta dar cică englezii ăștia care produc ginul Tanqueray mai produc printre altele și Johnnie Walker, Guinness, Smirnoff, Baileys liqueur, Captain Morgan, Gordon’s gin. Cam așa se explică și faptul că, deși pe piața din Anglia nu sunt foarte tari cu ginul ăsta, rup în restul lumii, principala piață de desfacere pentru Tanqueray fiind Statele unite ale Americii.
În altă ordine de idei, chit că n-am avut cu ce să prepar un tonic cinstit pentru că aveam prin frigider doar un lime uscat și doar două cuburi de gheață în congelator, noroc că mai aveam o sticlă de apă tonică nedesfăcută. Într-un final a ieșit ceva băubil.
