O zi la fel ca toate celelalte.Tolănit pe un scaun de Dacia 1300 căruia-i sudase patru piciorea de la o sobă veche, Șarpele cu Ochelari, patron și cârciumar la Taverna Mohorâtă, rezolva integrame cu două perechi de ochelari pe nas.Cei doi-trei mușterii, clienți fideli, erau împrăștiați pe la mese in funcție de afinitațile de moment.Bălan și Dudău la o masă, iar Veneticu, un moldovean de prin Vaslui, dracu stie cum de se pripășise în Șopârlesti, singur cu paharul, la altă masă. Nici ei nu dădeau pe afară de veselie. Se mulțumeau să privească cu ochi bovini in pahare. Nu mai aveau ce să-și vorbească, o tot făcuseră 50 de ani.
Fix in momentul acela, ușa se deschide si in cârciumă pătrunde un curcubeu de entuziasm, primăvara se deslanțuise și-și făcea intrarea in trombă.
-Vă salut domnilor! Ce mai faceți, sunteți bine?
Luat prin surprindere și smuls dintre gândurile lui, Bălan, mai să-și scape proteza-n votcă atunci când răspunse urărilor noului venit cu un călduros
…a’i noroc, iar ceilalți trei, bolborosiră si ei ceva ce aducea a salut, oamenii noștrii, reveniră la veche lor activitate.
După un moment de stânjeneală, Ion, că așa-l chema pe noul sosit, după ce trase adânc aer in piept și-i ceru Șarpelui o bere, se așeza la masă privind cu scârbă la berea Robema, bere de care nu auzise niciodată.
-Domnilor, eu sunt Ionuț, dar puteți să-mi spuneți Johnny, așa cum m-au obișnuit foștii mei colegi de job și sunt noul vostru consătean.Tocmai ce am achizitionat, de la doamna Maria Popovăț…
-Ce facuși mă, ai cumpărat cotețu de la Marița? Ai dat bani pe grajdu ala?…’ai sa-l fut in mamă...îl intrerupse Dudău
-Exact. Mai exact, am ajuns la concluzia că jobul corporatist nu mă reprezintă, am ajuns la 30 de ani și aveam nevoie să fac ceva și pentru mine, așa că, sătul de meeting-uri, ținute office,timeline-uri si alte bullshit-uri, mi-am dat demisia și am hotărât sa-mi stabilesc alt target, să mă ocup de viața mea personală.
Acum pot să spun că sunt freelancer, am mai mult timp la dispozitie să mă pot focusa pe proiectele importante pentru mine…sunt atât de fericit de noua mea viață, fara tasklist-uri, fară niciun deadline..simt ca viața mea a luat un trend ascendent, așa că am hotarat să vin la pub pentru un drink cu noii mei vecini…
-Adicâ, mai dai matali o sutâ di votcâ, întrebă Veneticu.
