Am fost după cipici de balet la Decathlon…

De câteva săptămâni fetița cea mare merge la balet. Era visul ei de multă vreme dar nu reușeam să ne facem programul de așa natură încât să putem acoperi și cursurile de balet. De ceva vreme am găsit o sală de balet relativ aproape de casă și revolvăm problema, merge cu încă o prietenă. După ce au testat împreună o ședință de dansuri și una de balet, merg împreună la balet. Și e ok, le duce mămica prieteni și le iau eu, că termină cursul de balet pe la ora 18:00…când vin eu de la servici. În fine, ideea este că e foarte încântată că face cursurile acestea de balet. Ne-a recomandat profesoara de balet o pereche de cipici de balet pentru începători, că încă nu este cazul să trecem direct la poante. Mă rog, termenul corect pentru cipici de balet ar fi demi-poante. 

E, și așa s-a întâmplat ca ieri să mergem după cipici de balet la Decathlon. Pe lângă cipicii de balet mai era nevoie să-i luăm și niște adidași pentru orele de sport că tot ne-am reântors la școală și cei cumpărați în septembrie i-au rămas deja mici, mai aveam în plan să vedem și o bicicletă…mai multe.

Și am ajuns la Decathlon, am luat o pereche de adidași. I-a probat, i-a testat, a alergat puțin cu ei. Erau două perechi care i-au plăcut și într-un final a decis că sunt ok o pereche de adidași Actiwalk Super NewFeel. Cealaltă pereche probată a zis că alunecă cam tare…

Și ne-am mutat la raionul cu produse pentru balet. După ce s-a uitat la niște rochițe pentru balet, după ce a concluzionat că toate colegele de la balet sunt echipate din Decathlon, ne-am pus să probăm cipici de balet. Și a urmat haosul….Am încălțat-o cu cipici și încă eram pe vine, nu apucasem să mă ridic de jo că ea a și sărit pe lângă mine și a vrut să-și testeze noii ei cipici de balet. Și a făcut o piruietă, așa cum a învățat la balet și cum o mai văzusem făcând prin casă. Nu știu care a fost treaba, fiind prima dată încălțată cu cipici speciali de balet, poate și exuberanța ei care  nativă, poate faptul că cipici de balet alngecă mult mai ușor decât adidașii, poate o fi fost și podeaua epoxidică….da din piruieta aia, a aterizat  bietul copil direct în nas. A căzut grav, cred că a fost cea mai nasoală căzătură….și era expertă la căzături când era mai mică. Din ce mi-a zis soția că ea a apucat să o vadă căzând, efectiv s-a răsucit în aer. Eu nu am apucat să aud decât bufnitura. Nici să plângă n-a apucat copilul până nu l-am ridicat de jos….Deabia în brațele mele a început să plângă. Cred că a ajutat faptul că era îmbrăcată mai gros și avea o căciuliță mai groasă pe cap pentru că altfel cred că se lăsa cu ceva grav. Așa am scăpat doar cu un nas borcănat cu semne de la mască și cu un cucui imens în frunte. Și cucuiul are urme de la textura căciulii.

De testat n-am mai testat bicicleta, a rămas pe altădată…că eu am ieșit cu ea să cumpărăm o sticlă de apă rece să unem pe nas și frunte iar soția a rămas să plătească adidașii și cipici de balet. Acasă am aplicat arnigel, cel mai bun unguient pentru lovituri…și i-am explicat că baletul si orice alt sport, presupune și sacrificii și că există riscul ca pe viitor să mai aibă parte și de alte accidente.  Azi avem oră de baletă….am întrebat-o dacă vrea să-și ia cipicii de balet azi. S-a uitat urât la ei și a zis că da, că o să fie mai atentă.