Recunosc, cand vine vorba despre scriitorii romani, sunt superficial, ma hotarasc cu greu sa le citesc operele, dar surprinzator, la final, sunt impresionat.
Primul contact cu Zaharia a fost cartea lui de capatai, Descult, personajul Darie mi-a ramas la suflet, iar celebra povata ‘sa nu uiti, Darie!’ o folosesc destul de des.
Dupa Descult, am descoperit-o pe Uruma.Eram mic, poate prea mic pentru asa lectura, dar m-a fascinat coperta.Ce poate infierbanta mai tare mintea unui pusti de 13-14 ani decat o despletita nud, calare pe un cal?Nu va zic ce senzatii inghinale am avut citind editia din 1974 a uneia dintre cele mai erotice povestiri citite de mine. Pe scurt, Darie, sluga la un tatar, dragoste cu tataroaica cea mica si o descriere a Dobrogei cum doar Zaharia Stancu stie sa faca.
Urmatoarea carte marca Zaharia Stancu este Satra.Ma tot gandesc ca aceasta carte, prin spiritul liber al tiganilor din satra, cumulat cu celebrul film Satra, inspirat din nuvelele lui Gorki si difuzat si in Romania, prin coloana sonora si exotismul ce rezulta din ambele capodopere, au pus o piatra de temelie pentru tiganizarea si fascinatia semenilor nostri pentru etnia conlocuitoare, sentimente foarte des intalnite la o mare parte dintre romanii zilelor noastre.
Daca in Satra nu apare Darie, in urmatoarea carte, Jocul cu moartea, Darie, adolescent fiind, ajunge prizonier in primul razboi mondial. Poveste se axeaza pe trairile si modul in care Darie incearca sa fenteze o moarte ce se afla la tot pasul.O carte plina de suspans ce te tine cu sufletul la gura, Jocul cu moartea a avut parte si de o ecranizare foarte reusita.Prin cenusa imperiului, filmul bazat pe acest roman, are in distributie, pe unul dintre cei mai mari actori romani,Gheorghe Dinica.
Asta a fost…sa nu uiti,Darie!