Anul 2017 a fost un an in care am citit. Desi am avut o perioada prin primavara in care am lasat-o mai usor cu lectura, una peste alata, daca fac o medie cred ca ies la 3 carti pe luna. Pun la socoteala si ce am citit pentru cea mica 🙂 Pana reusesc sa fac un top personal al celor mai bune carti citite in 2017, incep cu doua #cartibune ce mi-au placut in 2017.
Cum se intampla de obicei, de Craciun, mosul e darnic cu mine si aduce multe carti. Dupa ce am terminat cu sarmalele si carnatii, pe la inceput de an, prin ianuarie, m-am asezat comod si am degustat cea mai buna carte a anului. Portile Casei Mortilor. Cartea, volumul 2, face parte din seria Cronicile Malazane a lui Steven Erikson si este dementa curata. Cred ca este prima carte citita care reuseste sa-mi puna un nod in gat. Pentru cine crede ca in fantasy nu exista povesti coplesitoare si greu de uitat, e invitatul meu sa citeasca povestea lui Coltaine, unul dintre personajele din Portile Casei Mortilor.
A doua carte ce mi-a placut maxim anul acesta a fost o carte recitita. Dincolo de poveste, cred ca conteaza si momentul in care citesti o carte. Eu, am devorat cartea aceasta in doua zile de repaos pe plajele grecesti. O berica, o cafeluta, liniste si Vanatorii de zmeie a lui Khaled Hosseini. Desi ecranizarea a fost un succes, pe mine nu m-a dat pe spate. Asa sunt eu, rar gasesc o ecranizare care sa se ridice la nivelul cartii dupa care a fost facuta.
In fine, Vanatorii de Zmeie a fost cartea potrivita la locul potrivit. M-a cam injurat nevasta, era cartea ei de lecturat pe plaja si eu am pus monopol pe ea.
